|
Origini,
aspect, caractere
|
||||||||||||
![]() |
Spanielii
au fost adusi in insulele britanice - se presupune - pe vremea
invaziei romane a lui Iulius Cezar, in 55-54 b.C., din Hispania - Spania acelor vremuri -, numele fiind asociat cu expresiile Dogs of the Spaniard sau Chiens de l'Espagnol. Primele date certe despre ei sunt de la 1300, fiind amintiti intr-o descriere din Le livre de chasse(1387-1389) a lui Gaston Phoebus ; 500 de ani mai tarziu existau sapte rase de spanieli englezi : Clumber Spaniel, Sussex Spaniel, Welsh springer, Field springer, Irish water spaniel, Springing spaniel si Cocking spaniel. Ultimul dintre ei, specializat in vanatoarea de sitari - woodcocks, de unde si numele -, cu roba rosie cu alb si urechile lungi, apartinea caniselor ducelui de Marlborough; prin incrucisarea lui cu un Blenheim - varietate de epagneul pitic englez - a aparut cockerul de Marlborough din care, prin incrucisari cu Spanielul de vanatoare, s-a obtinut, la finele sec. 19, tipul definitiv al actualului English Cocker Spaniel. Pana la 1892, Springing Spanielul - de talie un pic mai mare - si Cocking Spanielul au fost considerati ca apartinand aceleiasi rase dar, la 1902, Kennel Club of England a stabilit standardul rasei pt. English Cocker spaniel - FCI nr. 5 - ramas neschimbat pana azi. |
|||||||||||
|
Un cocker
negru pe nume Obo
II - unul dintre numerosii urmasi ai lui Obo(Anglia,
1879) -, adus in America
de catre F.F. Pitcher (crescator din New England), e considerat tatucul rasei American Cocker Spaniel. La inceputul secolului trecut, ambele rase au fost importate/exportate si de multe ori incrucisate de catre crescatorii britanici si americani. In 1921, masculul Red Brucie, crescut de americanul Herman Mellenthin, stabilea tipul intermediar de cocker american, iar in 1946 American Kennel Club recunostea oficial English Cocker-ul ca pe o rasa separata. |
||||||||||||
|
Cockerul
e un caine de talie medie, vioi, echilibrat,
compact si solid dar fara a parea grosolan; e apreciat de crescatori datorita frumusetii, atasamentului si inteligentei; figura nevinovata, urechile decorative si ochii blanzi il fac iubit si pretuit mai ales de copii, pe care ii indrageste, desi e deseori mai capricios decat ei. Are un cap alungit si incarcat, cu botul bine dezvoltat, fruntea lata si bombata, ochi mari, expresivi, de culoare bruna sau alunie, cu ploape bine inchise; urechile - podoaba rasei - prinse f. jos, lobate, nu mai lungi de varful nasului(lipite de obraji), sunt acoperite de suvite de par matasos; trunchiul e bine legat, spinarea lata si dreapta, pieptul adanc si larg, toracele dezvoltat dar nu atat cat sa impiedice o miscare eficienta in teren; are sale si crupa puternice, abdomen cilindric, membre musculoase, drepte; parul des, cu textura fina si ferma, usor ondulat pe urechi, formeaza franjuri pe membre si e mai lung pe restul corpului; culoarea cea mai frecventa e negrul dar sunt admise toate culorile : alb, auriu, ciocolatiu, |
![]() |
|||||||||||
|
cu/fara
puncte de foc sau diverse combinatii; la cei monocolori doar o cravata
alba e permisa pe piept.
Masculii cantaresc 13 - 16Kg, la o talie de 38 - 43cm iar femelele, de 12 - 15Kg, au la greaban 36 - 41cm. |
||||||||||||
![]() |
||||||||||||
|
Miscarea
neintrerupta a cozii (taiata cam la o treime din
lungime), a adus rasei numele Merry(vesel) Cocker. Defecte : craniu grosolan, oase subtiri, par cret, umeri drepti, miscari lente, coada ridicata, ochi deschisi la culoare, labe desfacute, spatii interdentare. In ciuda modei ce-a facut din el un caine de companie, cockerul si-a pastrat nealterate calitatile de vanator. E folosit in special la vanatoarea cu arma; nu este nici un adevarat gonitor, nici un veritabil caine de aret, dar starneste perfect potarnichile sub plasa si face sa se inalte in zbor becatele din maracinisuri ori ratele refugiate in stufaris. Nu se teme nici de frig nici de caldura si aporteaza cu entuziasm orice pasare ranita sau moarta. E un bun vanator pe teren accidentat. E considerat un reprezentant superior al rasei canine - are posibilitati de adaptare si de intelegere uluitoare. |
||||||||||||
|
Cockerul
e, in general, bland si jucaus, excelent pt. copii,
dar nu-i place f. mult sa fie tachinat(si cu atat mai putin tras de urechi). Nu latra suparator, e relativ sociabil cu strainii si respecta cu supunere comenzile primite - daca e dresat corespunzator : cu blandete dar ferm, fiind deopotriva sensibil si independent. E un caine de exterior, primind atat de mult exercitiu si miscare cat ii poti da; se adapteaza bine intr-o locuinta cata vreme e plimbat suficient sau daca exista curte. Temperamentul poate varia in limite largi - masculii sunt, de obicei, mai ascultatori, dar unele catele(dominante) trebuiesc adoptate doar de proprietari cu autoritate. Tolereaza bine pisicile din aceeasi casa. Probleme de sanatate - uneori grave(surzenie) - ii fac mai des urechile, dar numai atunci cand nu sunt atent intretinute si curatate la timp. Traieste destul de mult pt. specia canina, 10 - 15 ani, uneori chiar mai mult de-atat. |
![]() |
|||||||||||
| Cateva motive sa NU-ti iei un cocker : | ||||||||||||
![]() |
Nu
esti pregatit de un angajament pt. viata cainelui.
Un cocker traieste, in medie, 12 ani si nu va fi tot timpul un pui dragalas sau un caine matur iubitor si amuzant; va imbatrani si va avea parte, ca si oamenii, de boli si infirmitati. Ideea de caine care vrea sa-ti fie umbra te deranjeaza. Cockerii - la fel ca cei mai multi dintre caini - isi iubesc stapanii si vor sa fie cu ei cat mai mult timp posibil; daca nu ti-l doresti drept membru al familiei, bun tovaras, un cocker nu e pentru tine. Esti obsedat(a) - zi posedat(a) ! - de curatenie si te exaspereaza parul de catel sau parul in general, de pe covoare, haine, lenjerie, pantofi, canapele, din urechile si narile personale, ... si daca mai pui la socoteala urmele de pe dusumea si cele de nas umed de pe geamuri, atunci nu ai nevoie de caine, oricare ar fi el, cu atat mai putin de unul paros si jucaus. Vrei un caine de paza. Cel mai bun raspuns la asta e : ia-ti o alta rasa ! Cockerul ar putea fi bun de sonerie suplimentara sau de alarma de incendiu, inundatie ori cutremur, nicidecum |
|||||||||||
|
de
veritabil bodyguard. Unii masculi dominanti sunt
agresivi cu strainii, se reped si-i musca, dar talia, greutatea si dimensiunile botului nu-i recomanda ca paznici ai casei. ... .. Nu-ti place sa imparti din cartofii prajiti. Cockerii sunt mancaciosi. Desi oficial nu trebuie hraniti din mancarea familiei, cei mai multi dintre stapani ii mai ating cu cate o atentie - bomboana, piscot, snacks, ... - data direct din mana si asta ridica moralul amandurora; mai toti cainii pun oricum botu' la aproape la tot ce-i comestibil prin casa - iar unii se autoservesc atunci cand mancarea e la-ndemana pe masa sau pe pervazul geamului. |
![]() |
|||||||||||
![]() |
Crezi ca un caine i-ar face pe copii mai responsabili. Doar in parte adevarat. Responsabilitatea finala e intotdeauna a adultilor. Copiii formeaza adesea legaturi puternice cu animalele lor de companie. Cei mai mari, de 7-8 ani, pot fi invatati sa indeplineasa unele sarcini de intretinere a cainelui iar unii fac treaba chiar bine dar cei mici, 3-4 ani ori mai putin, pot lua urechile cockerului drept jucarii. Grasa tine casa - cu tot cu catel - e cat se poate de adevarat. Esti alergic la miscare - nu-ti place nici macar mersul pe jos. Din moment ce sunt pofticiosi, cockerii au tendinta de a se ingrasa odata cu varsta - ca si stapanii, de altfel; au nevoie, asadar, de miscare regulata - fie ea plimbarea zilnica in jurul casei ori o joaca la iarba verde impreuna cu familia, ce i-ar face pe toti mai fericiti si mai sanatosi. Nu poti - sau nu vrei - sa adaugi o alta categorie la lista de cheltuieli. Sa intretii corect un catel de companie e o cheltuiala si un efort; trebuie sa-l hranesti, sa-l duci la veterinar, sa-l speli, sa-l tunzi, sa-i acorzi aceeasi atentie ca oricarui membru al familiei. |
|||||||||||
| Limbaj
canin Inainte de orice educatie a cainelui, trebuie educat stapanul. |
||||||||||||
![]() |
||||||||||||
|
Latratul - cu tonalitati inalte sau joase, singular sau multiplu - poate insemna bucurie, furie, pericol, surpriza, persoana straina, raspuns la chemare, solicitare; nu-ti trebuie antrenament special pt. asta, un pic de atentie e suficienta ca sa faci diferenta. Maraitul avertizeaza ca-i gata de atac, scancetul - are o suferinta, oftatul e semn de bine, cascatul zgomotos denota plictiseala, indiferenta, schelalaitul e urmarea unei sperieturi zdravane, urletul - raspuns la o provocare canina nocturna sau vis ancestral(de haita). Coada : cu varful penduland usor inseamna atentie si nedumerire, cainele nestiind ce atitudine sa ia; ridicata - e bataios si iritat; lasata moale in jos - e pasiv si indiferent; lasata in jos alipita de corp - s-a speriat ca o fost certat; bagata intre picioare - e infricosat; bagata intre picioare si cu spinarea usor cocosata - e suparat si nedispus la amabilitati; da din ea, lateral - veselie mare; o agita ca |
||||||||||||
![]() |
pe
o morisca - salut de mare bucurie sau porneste dupa o urma;
intinsa drept, pe linia spatelui - se pune pe fuga in goana mare. Bucuria este exprimata cu tot corpul : capul e ridicat, privirea stralucitoare, botul deschis, urechile trase spre spate si in jos, da alert din coada, scoate latraturi mici, gangurite; cateodata e si mai expresiv - sare pe tine cu amandoua labele si te linge. Frica - se face mai mic, isi lasa urechile pe spate, coada-i e intre picioare, botul i se lasa in jos, scanceste. Dorinta de joaca - alearga in jurul tau, se lasa pe labele din fata intinse cu botul intre ele(face plecaciuni), latra scurt, se repede la tine, te trage, sare pe tine, aduce mingea, ... . Vrea ceva - latra usor, cu ton mic, rar, distantat, pana te uiti la el, apoi se indreapta : spre usa, pe care o zgarie, sa i-o deschizi; spre vasul cu apa ori mancare, ca sunt goale; spre lesa, pe care de multe ori o aduce in gura, cand vrea afara, etc. |
|||||||||||
|
E furios - se intepeneste pe cele patru picioare, ridica urechile drept in sus(la cockeri doar radacinile urechilor se trag mai spre crestet), pielea de pe bot i se increteste, isi dezgoleste gingiile, maraie scrasnit. E gata de lupta - desi cainele nu e, nativ, un agresiv, daca-i hotarat sa atace isi zbarleste blana de pe sira spinarii, se carneste tot(isi strange pielea de pe bot ridicandu-si trufa) si ... esti mancat ! Referinte : Paul Mégnin, Karl Reyfus, Theodor Zell - |
||||||||||||
![]() |
||||||||||||
|
Dresajul
Cainilor, Ghid practic, Ed. Venus, Bucuresti;
World Wide Web. |
||||||||||||
| Mike, sef de garaj | ||||||||||||
![]() |
Mike
are noua ani(n. iulie 2000) si de curand a fost tuns scurt |
|||||||||||