|
|
|
Walkie-Talkie
144MHz AM
10mW , modulatie de amplitudine,
banda de 2m, FredBox
|
|
|
|
|
|
|
|
Aparatul
a fost construit in 1974 de radioamatorul englez
Roger Lapthorn(G3XBM) pentru stabilirea de QSO-uri
intr-o
maniera cu adevarat portabila si economica, in zona oraselului
Cambridge, dar rezultatele au depasit cu mult asteptarile, fiind
realizate legaturi la 100 mile distanta si asta - asa cum spune
articolul
original - doar cu cei 10mW din antena portabila.
Emitatorul e pilotat de un quartz(Q) de 36,000(36,5)
MHz
si contine un oscilator-dublor de frecventa(T4), un
preamplificator-dublor de frecventa(T5) si un etaj de putere
(T6, 40mW) conectat in serie(modulatie de amplitudine) cu
etajul final(T3) al amplificatorului de microfon(electret);
gradul de modulatie se regleaza din SR1.
|
|
|
|
|
|
|
Receptorul
de tip superreactie include un preamplificator de radiofrecventa
(T7) ce elimina radiatiile parazite spre antena specifice superreactiei,
cuplat
slab(L5,L6) cu un detector(T8) la iesirea caruia se gaseste un mic
amplificator
de audiofrecventa(T9) care duce o casca piezo de 2KW
dar poate ataca si
un etaj final audio(LM386) de putere mai mare(50-100mW) pt. auditie
in
difuzor(4...16W); sensibilitatea etajului
de intrare e controlata de SR2 iar
nivelul reactiei se stabileste din trimerul C24; LM386 are un consum
de
repaus acceptabil(4mA) si e la-ndemana; SR3 regleaza amplificarea
integratului intre 50 si 200(A=20 cand e liber intre pinii 1 si
8).
Originalul e alimentat dintr-o baterie de 9V(PP3, 6F22), dar utilizeaza
pentru
auditie doar casca piezo, la un consum pe receptie de sub 1mA si
de cca 16mA
la emisie; pt. autonomie cat mai mare in cazul folosirii difuzorului
s-au ales
6 baterii AA inseriate(ce nu schimba mult dimensiunile de buzunar
ale
aparatului) care suporta usor si cei 3mA ai ledului miniatura
indicator
al emisiei, adaugat mai mult pt. impresia artistica.
|
|
|
|
|
|
|
Testul
partii de emisie se face cu sonda alaturata,
pusa pe iesirile fiecarui etaj si ajustand bobinele
cu o surubelnita nemetalica pt. semnal maxim la
milivoltmetru; dioda D e una cu Germaniu(1N34A,
1N270,OA90,OA91) sau una Schottky(1N5711).
|
|
|
Milivoltmetrul
e un multimetru digital obisnuit, nefiind nevoie de mare
precizie ci doar de o masuratoare cantitativa. Circuitul sondei
e un redresor
semialternanta, tensiunea continua masurata fiind egala cu valoarea
de varf
a iesirii RF mai putin caderea pe dioda(0,25V la Ge; 0,4 la Schottky;
0,7 la Si).
Sonda se incaseteaza in metal iar firele de test vor fi cat mai
scurte(ecranate).
Atunci cand receptorul functioneaza corect, in difuzor se va auzi
un sasait
continuu(obisnuit la superreactie, partial atenuat cu C31) ce
va scadea in
intensitate la aparitia unui semnal util de frecventa corespunzatoare
(144-146MHz, centrata cu L5 si L6).
Aparatul se introduce intr-o cutie metalica din care iese numai
antena.
R1,19-1K; R2,23-1M; R3,21-4K7; R4,5,15-5K6; R4a-120K; R6-8K2; R7,14-K68;
R8-47K; R9,16-22K; R10-100W; R11-1K5;
R12-3K3; R13-33K; R17,20,22-10K;
R18-2K7; R24-5W/1W; R25-33W;
SR1-470W(val. optima 330W);
SR2-220W
(val. optima 100W); SR3-1K; Vol-10K log
cu intrerupator ON/OFF pe minim.
C1-2m2; C2,5,19,20,23,31-1n; C3,4-2m2
nep.; C6,9,29-100n; C7,25,32,35-10m;
C8-2n2; C10,14-10p; C11-47p; C12-27p; C13,15,16,21,22-6p8; C17,18,24-15p;
|
|
|
C26,27,28-4n7;
C30,34-100m; T1,2,3,9-BC108; T4,5,6-BSX19;
T7,8-BF244; PTT-buton cu revenire DPDT.
L1-400nH(17,5sp CuEm 0,2); L2-240nH(11sp CuEm 0,3 cu pas de 0,3mm);
L3,4-100nH(6sp CuEm 0,4 cu
pas de 0,4mm); L5,6-80nH(5sp CuEm 0,4 cu pas de 0,4mm); L1,2,3,4,5,6
sunt pe suporti F 4mm cu miez
reglabil ; L2,3,4(emitator) sunt ecranate; L7-soc RF 1,5mH(10sp
CuEm 0,2 pe ferita F 3). Circuitul
imprimat
e dublu placat, pe partea pieselor cuprul fiind debitat doar in
jurul gaurilor. Cel mai bun compromis pentru
antena e cea telescopica(pe mufa BNC), dar in lipsa(la teste) merge
si o sarma de Cu F 4 mm si 20cm
lungime.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
.
|
|
|